Planeta Păm nt, 2027 - 2070.

Necunoscutul este privit ntotdeauna cu frică. Oare ce va urma după hotar rea de a coloniza planeta Marte? Cum ne va afecta viața aceasta decizie, nouă, păm ntenilor? O serie de ntrebări care pe de-o parte incită la reflecție, pe de altă parte i sperie pe oameni. Nu ar fi mai inteligent să lăsăm lucrurile așa cum sunt ele? Nu ar fi mai bine să ne salvăm Păm ntul mai nt i de la distrugere și după aceea să facem pași at t de importanți pentru umanitate? O abordare prudentă poate că ar fi soluția cea mai bună. Omenirea poate să dezvolte un program ntr-un ritm firesc și natural pentru c t de multă tehnologie există. Primii oameni ar trebui să pășească pe teritoriul marțian după mulți ani de la construirea de stațiuni de cercetare organizate și gestionate de roboți și drone.

Dacă planeta Marte nu este locuită, ea ar trebui mpărțită ntre state. Cum planeta Marte nu aparține marțienilor, atunci ea trebuie să fie a păm ntenilor. Așa g ndesc oamenii. Această planetă trebuie mpărțită n mod "corect". Dar acesta este un cuv nt pe care cei mai de seamă negociatori nu vor ști să l valorizeze. Ce poate fi corect pentru c teva state care vor să ia toate bogățiile, doar pentru că dispun singure sau prin asociație de capacitatea de ajunge pe Marte cu nave transportatoare interplanetare? Pornirea oricărei negocieri este ngreunată de ncercarea unor entități private sau corporații de a acapara discuția și de a lua partea leului din această negociere. Politica pașilor mărunți este tehnica prin care vor să se insinueze ntr-o discuție care cuprind statele, nu indivizii.

Sunt oamenii capabili să treacă peste frica profundă pe care o simt atunci c nd vine vorba de ceva nou? Vor reuși oamenii să găsească un cămin pentru ei și pentru familie lor atunci c nd vor ajunge pe Marte?

Planeta Marte, iată o posibilă istorie ncă nescrisă.